King Crimson - s-a format in anul 1969, in Anglia.
Perioada de activitate: 1969 - prezent
Componenta actuala: Adrian Belew - chitara si voce, Robert Fripp - chitara, Tony Levin - bass si stick, Pat Mastelotto percutie.
Ex-membri: Bill Bruford - tobe, John Wetton - bass si voce, Keith Tippett - clape, Gordon Haskell - bass si voce, Greg Lake - bass si voce, Trey Gunn - chitara, stick si voce, Boz Burrell - bass si voce, Mel Collins - saxofon, David Cross - vioara, Michael Giles - tobe, Peter Giles - bass,Ian McDonald - clape si voce, Jamie Muir - percutie, Ian Wallace - tobe.
Stiluri abordate: Progressive/ Art Rock
* King Crimson - discografie
King Crimson a fost rezultatul discutiilor dintre Rober Fripp si Michael Giles in noeimbrie 1968, curand dupa destramarea tinerei trupe "Giles, Giles and Fripp". Primul
 | muzician care s-a alaturat celor 2 a fost solistul/chitaristul Greg Lake, care urma sa-si asume rolul de solist si basist in noua trupa. King Crimson ia nastere pentru prima data cu adevarat abia dupa ce Peter Sinfield (compozitor versuri) si Ian McDonald (compozitor muzica) au fost cooptati. La inceputul anului 1969, grupul intra in sala de repetitii pentru prima oara, iar in decursul anului inregistreaza si apoi lanseaza albumul de debut - In the Court of the Crimson King, album ivit parca dintr-un haos. Albumul este urmat de un turneu in Anglia si SUA, concertand alaturi de nume sonore ale |
perioadei, incluzand Iron Butterfly, Janis Joplin, THe Rolling Stones si Fleetwood Mac. Tensiunea si diferentele de opinie in ceea ce priveste muzica au dus la o prima scindare a trupei, Ian McDonal si Michael Giles parasind King Crimson cu scopul de a-si incepe cariere solo. Componenta formatiei a suferit foarte multe modificari in urmatorii cativa ani. Trio-ul ramas, Fripp, Sinfield si Lake, peresevereaza pentru o perioada scurta de timp, lansand single-ul Cat Food/Groon, in luna martie a anului 1970. In aceeasi perioada, se pregateste al doilea album King Crimson, intitulat In the Wake of Poseidon (1970). Mel Collins (saxofon) se alatura celor, de asemenea basistul Peter Giles este prezent pe cateva piese. Greg Lake paraseste grupul pentru a forma Emerson, Lake & Palmer, lasand King Crimson fara solist, pana cand Gordon Haskell preia postul de vocalist, iar in cadrul celui de-al treila album Lizard (1970) el suplineste si postul de basist. La tobe este prezent Andy McCulloch, o alta prezenta remarcabila este cea a lui Jon Anderson de la YES. Chiar inaintea lansarii albumului Lizard, Haskell si McCulloch parasesc |  |
 | trupa, King Crimson aflandu-se intr-o situatie dificila fara solist, basist si baterist. Fripp il coopteaza pe Ian Wallace - tobe si pe solistul Boz Burrell, trupa ramanand neavand inca un basist. Persoana potrivita este de negasit, fapt ce-l determina pe Fripp sa-l invete pe Burrell sa cante la bass.A urmat un turneudestul de lung, iar in 71 este lansat albumul "Islands". La sfarsitul anului trupa isi ia ramas bun de la Peter Sinfield, restul formatiei organizeaza un turneu in anul ce urmeaza cu intentia de a destrama trupa dupa incheierea seriei de concerte. Inregistrarile acestui turneu au stat la baza albumului |
"Earthbound". La scurt timp dupa turneul Earthbound, Fripp incepe din nou sa caute noi membri. Primul care s-a alaturat este o persoana pe care Fripp il privea de mult timp ca pe un posibil membru. Este vorba despre Jamie Muir, un percutionist vestit pentru improvizatiile sale in acest domeniu. Urmatorul pe lista a fost o cunostinta mai veche, din colegiu, a lui Fripp - John Wetton (voce si bass). King Crimson pornea din nou de la zero, iar sansele pareau sa-i surada in aceasta componenta. Postul de baterist este ocupat de Bill Bruford care parasea astfel trupa YES, miscare ce era considerata, la acel moment, o greseala pentru cariera sa. El a ales sa paraseasca YES, o trupa cu un imens potential comercial, pentru a veni in King Crimson, o trupa cu o binecunoscuta istorie de instabilitate si imprevizibil. Insa, Bruford era mai interesat de partea artistica a muzicii decat |  |
 | de posibilele venituri, iar cadrul King Crimson era exact ceea ce cauta. In cele din urma, se alatura si David Cross - vioara, viola si clape, pentru a aduce si mai mare cizelare a sunetului trupei.Repetitiile au inceput spre sfarsitul anului 1972, rezultand albumul Larks' Tongues In Aspic, la inceputul lui 1973. King Crimson petrece restul anului in turneu prin Marea Britanie, Europa si America. Aceasta era a King Crimson a aratat ca se inrudeste cu proaspatul stil - heavy metal, care abia se contura in SUA si UK, prin prisma chitarei zgomotoase si agresive a lui Fripp, stilul propulsiv al bateristului Bruford, acestea inlantuindu-se adesea cu puterea chitarei bass a lui Wetton. |
piese de studio au fost adaugate doar "The Great Deceiver", "Lament" si o parte din piesa intitulata "The Night Watch". Acest album a accentuat caracterul LIVE al trupei. Intre timp, locul lui David Cross in cadrul King Crimson, era sub presiune, devenind incert. Rolul sau de violonist a fost mai important in perioada de inceput a acestei componente, insa pe masura ce muzica a progresat,si a devenit tot mai zgomotoasa, David Cross a simtit ca partea sa de contributie nu se mai auzea la fel de tare, fiind lasata mai deoparte. Activitatea lui s-a redus, asa cum chiar el a zis, la partea de pian electric. David Cross paraseste, King Crimson, trio-ul ramas urmand sa inregistreze mai apoi albumul RED (1974). |  |
| Pe noul album, RED, este inclus fostul membru - Mel Collins la saxofon, Robin Miller la oboi si Mach Charig la cornet (?). Cross a fost prezent in cadrul piesei "Providence". Un alt muzician care a participat la inregistrarea albumului este Ian McDonald - saxofon, acesta urmarind sa reintre in formatie ca membru oficial. King Crimson, in aceasta formula, nu au pornit nici un turneu, insa in acea perioada Robert Fripp anunta incetarea pt totdeauna a activitatii trupei King Crimson. Albumul RED se parea ca marcheaza sfarsitul formatiei. De fapt a fost doar finalul unei perioade. Dupa o pauza indelungata pentru trupa, la inceputul lui 81, Fripp si Bill Bruford s-au intalnit cu gandul de a forma un |
nou grup, numit Discipline. Insa, cei doi isi petrec urmatoarea perioada cautand un basist, insa fara prea mult succes pana cand l-au gasit pe Tony Levin, bine cunoscut pentru colaborarile sale cu John Lennon si Yoko Ono, Peter Gabriel si altii. Levin ar fi fost prima optiune a lui Fripp, daca acesta din urma ar fi stiu ca basistul era disponibil. Robert Fripp solicita serviciile chitaristului Adrian Belew, care tocmai fusese in turneu cu trupa Talking Heads. Fripp nu mai lucrase niciodata cu un alt chitarist in cadrul aceleiasi formatii, iar decizia lui de a cauta un al doilea chitarist a relevat intentia sa de a incerca sa creeze un sunet complet diferit de King Crimson. Belew, flatat de invitatie, paraseste Talking Heads, imediat dupa turneu pentru a se alatura lui Fripp. |  |
 | In timpul repetitiilor si a primelor sesiuni de inregistrare in 1981, Fripp a inceput sa suspecte ca noua trupa e chiar King Crimson, in ciuda deciziei sale de a o numi Discipline. Ceilalti membri au fost de acord, si astfel King Crimson a renascut. Grupul a lansat o trilogie de albume: Discipline - 1981, Beat - 1982 si Three of a Perfect Pair - 1984, in care Belew s-a ocupat de partea vocala, dar si de aproape toate versurile de pe aceste 3 albume. Dupa albumul Three of a Perfect Pair trupa isi inceteaza activitatea pentru o perioada de cativa ani, Fripp intrand intr-o serie de altercatii cu partea de mananagement a trupei, ceea ce i-a ocupat mare parte din timp. In aceeasi perioada el isi creaza propria casa de discuri, Discipline Global Mobile. In 1994, King Crimson se reuneste, de data aceasta intr-o formula mai extinsa, membrilor din 1981 alaturandu-se Chapman - stick, Trey |
Gunned care canta la un instrument asemanator cu stick-ul lui Chapman, numit Warr guitar, iar Bruford beneficiaza de sprijinul percutionistului Pat Mastelotto. Aceasta formula lanseaza in anii 90 albumele: VROOOM (1994), THRAK(1995) si THRaKaTTaK (1996), si detinea ceva din amestecul perioadei Discipline. Pt a urca pe scena si pt sesiunile de repetitii, noua formula s-a dovedit a fi foarte scumpa, si aceasta combinata cu atitudinea experimentala a grupului a contribuit treptat la prabusirea formatiei. Spre Sfarsitul anilor 90, Discipline Global Mobile s-a ocupat nu doar de |  |  |
 | lucrarile formatiei King Crimson dar si de proiectele colaterale rezultate - ProjeKcts ONE, TWO, THREE si FOUR, fiecare fiind desprinse din King Crimson. Acestea proiecte au avut ca produs diverse inregistrari care au demonstrat atitudinea de impovizatie pe plan muzical pe care au adoptat-o muzicienii aferenti fiecarui proiect. Dupa finalizarea acestor proiecte, Bruford paraseste trupa, iar Levin isi retrage si el implicarea activa in King Crimson. Noua componenta - Belew, Fripp, Gunn si Mastelotto isi concentreaza eforturile asupra noului albumul, intitulat The |
In noiembrie 2003, Trey Gunn isi anunta plecarea din trupa, iar Tony Levin redevine membru activ al King Crimson, formatia intrand in studio in aprilie 2004. Asadar, componenta actuala este Adrian Belew, Robert Fripp, Tony Levin si Pat Mastelotto.
Fripp a descris King Crimson ca pe "un mod de a face lucruri" si ca pe "un experiment in organizarea anarhiei".Dupa o perioada de 35 de ani si dupa multe schimbari in structura membrilor, in configuratie si in instrumentatie, King Crimson este o trupa ce a ramas constanta in privinta viziunilor muzica, un lucru rar printre trupele cu viata lunga.
Discografie King Crimson:
(doar lucrari de studio: albume si mini-albume)
In the Court of the Crimson King (1969)
In the Wake of Poseidon (1970)
Lizard (1970)
Islands (1971)
Larks' Tongues in Aspic (1973)
Starless and Bible Black (1974)
Red (1974)
Discipline (1981)
Beat (1982)
Three of a Perfect Pair (1984)
VROOOM (1994)
THRAK (1995)
The ConstruKction of Light (2000)
Happy With What You Have to Be Happy With (2002)
The Power to Believe (2003)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu